vantage
[
i
v2ntid[, v1:n` | v1:n`
]
(¼øÀ§:
11402
- ´ëÇÐ ¼öÁØ)
¶æ
¸í) ¿ì¼¼
Mean
An advantage in a competition or conflict; superiority.
¿¹¹®
1. have the enemy at
vantage
(±â½ÀÇÏ´Ù)
2. have a person at
vantage
(¡¦º¸´Ù À¯¸®ÇÑ ÁöÀ§¿¡ ¼´Ù)
¡¡